Ca părinte,după ce afli informații despre autism, le vei da mai departe copilului tău, familiei, cadrelor didactice sau altor persoane care au nevoie să le afle. Este așadar foarte important să înțelegi toate aspectele și chiar să delimitezi clar (pentru tine și pentru ceilalți) și ce nu este autismul. Puteți găsi aici o listă de mituri despre persoanele autiste.

Wikipedia ne spune că autismul este o tulburare de dezvoltare caracterizată prin dificultăți de comunicare și interacțiune socială, precum și prin comportamente repetitive. Termenul a fost creat în anul 1911 de psihiatrul elvețian Eugen Bleuler, a nu se crede că e ceva abia descoperit. Tulburarea de spectru autist este de patru ori mai frecventă la băieți, iar multe fete prezinte simptome mai puțin evidente în comparație cu aceștia.

În prezent este folosit frecvent termenul de neurodivergent, antonim cu neurotipic. Neurodiversitatea este un cadru care susține că există o diversitate intrinsecă în funcția și cogniția creierului uman și că anumite lucruri clasificate în prezent drept tulburări mintale sunt diferențe și dizabilități, dar nu sunt neapărat patologice. Așadar o persoană neurodivergentă are procese cognitive și de comportament diferite de cele considerate ”tipice„ sau „normale”.

Deși la început termenul de neurodivergent a fost folosit cu referire la autism, acum el este folosit pentru a descrie orice persoană care nu se încadrează în tiparul neurotipic cum ar fi cei cu ADHD, dislexie, sindromul Tourette și altele.

Termenul de „spectru” se referă la faptul că există grade foarte variate de afectare, de la un copil la altul și la același copil, de-a lungul timpului. De exemplu, unii copii prezintă deficite minime în comunicarea verbală, comportamentul este foarte puțin afectat, dar au dificultăți semnificative în stabilirea relațiilor cu cei din jur. La polul opus al spectrului poate fi un copil care nu vorbește, care pare că “nu ii observă” pe cei din jur și are un comportament neobișnuit în majoritatea situațiilor și dificultăți majore cu învățarea lucrurilor noi.
Abilitățile de învățare, gândire și rezolvare a problemelor persoanelor cu autism pot varia de la a fi supradotați intr-un anumit domeniu la avea deficiente severe. De aceea nu poate exista vreo formulă magică sau chiar vreun tip de terapie care să ”vindece”autismul.

Drumul spre a înțelege ideea că ființele umane gândesc și percep diferit duce la acceptare și la integrarea mult mai bună în societate a tuturor, indiferent de neurotip. Ca părinți de copii neurodivergenți devenim ambasadori ai acestei cauze.